Darul lui Tom Bowen

Tom Ambrose Bowen s-a născut pe 18 aprilie 1916, al treilea copil și singurul fiu al familiei Wiliam și Norah Bowen. A avut două surori mai mari, Norah și Beatrice și o soră mai mică – Agnes.

Părinții lui au ajuns în Australia în jurul anului 1910, venind din Wolver Hampton – Marea Britanie. S-au stabilit la Brunswick, o suburbie a orașului Melbourne, locul unde, cel mai probabil, s-a născut Tom.

Copil fiind, Tom Bowen își dorea mult să devină medic. Tatăl său era tâmplar și n-ar fi acceptat ca vreunul dintre copiii săi să primească mai multă educație decât era necesar pentru a primi o slujbă. De aceea, fără să poată avea un cuvânt de spus, după ce a terminat școala, Tom a devenit ucenic de tâmplar.

Tom s-a căsătorit cu Jessie McLean la Armata Salvării, în septembrie 1941 și împreună s-au mutat în Geelong, unde Tom s-a angajat ca tâmplar la fabrica de ciment din localitate. Au avut trei copii: Pam, Barry și Heather.

Tom era un sportiv pasionat și iubea înnotul, ciclismul și jocul de criket. A condus cu succes un Club sportiv pentru Armata Salvării în Geelong, antrenând tineri în diferite sporturi, exerciții fizice și gimnastică.

Soția lui, Jessie, suferea de astm și foarte adesea necesita spitalizarea pentru a i se ușura respirația. Tom începuse cumva să învețe cum să-și ajute soția să depășească crizele de astm și îi aplica periodic tratamente, folosind propriile sale proceduri. Starea lui Jessie se îmbunătățea constant, iar în cele din urmă n-a mai avut deloc nevoie de medicamente sau spitalizare, datorită metodei lui Tom.

Tom obținea rezultate imediate când aplica, la Club, câteva proceduri concepute de el special pentru cazuri de accidente sportive și era capabil să-și ajute orice coleg de muncă ce se plângea de vreo durere.

Curând, vestea s-a răspândit și toată lumea a aflat că Tom avea metoda sa proprie de a-i ajuta pe cei în suferință. În timp ce ziua lucra ca tâmplar la fabrică, Tom începuse să lucreze serile acasă, tratând din ce în ce mai mulți oameni care-i cereau ajutorul în diferite probleme de sănătate.

Tom Bowen a continuat să-și dezvolte tehnica, îmbunătățind-o. La începutul anilor 60 se vădea necesară o decizie majoră: să rămână la fabrica de ciment sau să riște și să-și întemeize propriul său cabinet? Deși Jessie, soția sa, nu era de acord cu asumarea de riscuri, Tom a reușit s-o convingă și a deschis un cabinet în locuința unei prietene de familie – Rene Horwood, pe Autumn Street. Rene își vânduse firma și avea suficient timp să-i ofere lui Tom sprijn și consultanță, bazându-se pe experiența sa de mulți ani în conducerea unei afaceri.

Pe când Rene se ocupa de secretariat și contabilitate, Tom îi ajuta cu succes pe cei cu dureri de spate, accidente sportive, astm, afecțiuni organice, probleme mentale și emoționale și reușea să aducă alinare și celor cu handicapuri grave. Astfel a început munca de o viață a celui ce mai târziu, urma să fie recunoscut pentru geniul său în redarea sănătății oamenilor.

Curând, numărul mare de pacienți care veneau la tratament a făcut imposibilă continuarea activității într-o locuință privată, următorul pas fiind mutarea într-o locație mai mare, în Stradă Latrobe Terrace nr.99, Geelong. Oricum, în scurt timp, această locație s-a vădit de asemenea neîncăpătoare iar Tom și-a mutat cabinetul în Str. Latrobe Terrace la nr.283.

Sosea la clinică puțin înainte de ora 9 dimineață, când își începea ziua de lucru. Tom se ducea acasă în pauza de prânz și după aproximativ două ore se întorcea și-și relua activitatea. Avea mereu ușa deschisă pentru astmatici și femei însărcinate, deși aceștia nu reprezentau decât o mică parte din clientela sa. Adesea se întâmpla să meargă acasă la pacienți, în miez de noapte, pentru a-i ajuta în cazuri de crize de astm.

S-a estimat că Tom trata circa 14 pacienți pe ora, iar în medie aplica fiecăruia doar două sau trei ședințe, după care erau însănătoșiți.

Conform celor spuse de Pam, tatăl său era extrem de generos când întâlnea persoane aflate în situații disperate sau copii cu handicap, ce necesitau o îngrijire specială. În această perioadă, Tom ar fi putut să câștige foarte mulți bani, dar acest lucru nu constituia pentru el o prioritate; prezența lui Rene a fost o binecuvântare, ea fiind atentă la finanțele firmei. În fiecare sâmbătă, cabinetul său era deschis pentru persoane cu handicap, aceștia primind tratament gratuit.

Cea mai mare recompensă pentru Tom era faptul că își putea ajuta semenii!

Tom era foarte implicat în activitatea cluburilor locale de fotbal și se știa foarte bine că ușa cabinetului său era deschisă sâmbătă seara, până pleca ultimul fotbalist.

Avea, de asemenea, o mare afinitate pentru animale, tratând atât mici animale de companie, ca pisici și câini, cât și cai.

Deși Tom nu avea studii în domeniul medical, a devenit un terapeut respectat, tratând în mod constant 13.000 pacienți pe an. Aceste date au fost verificate în 1975, de către un studiu comandat de Guvernul Australian în privința activității terapeuților de medicină alternativă și complementară.

Tom era atât de solicitat încât de multe ori familia sa avea de suferit de pe urma “celebrității” tatălui, în special în zile de sărbătoare, cum ar fi Crăciunul, când Tom vizita copiii “speciali”.

Deși de-a lungul anilor, mulți l-au solicitat pe Tom să îi învețe metoda lui de tratament, el a instruit numai șase persoane: Keith Davis, Nigel Love (decedat), Kevin Neave, Oswald Rentsch, Kevin Ryan și Romney Smeeton. Aceștia erau considerați “băieții lui Tom”. Toți “băieții” lui i-au pus aceași întrebare: de unde și cum a conceput și dezvoltat această tehnică uimitoare? Răspunsul sau era întotdeauna același: A fost un dar de la Dumnezeu!