M-am născut în Cipru, aceea insulă micuță din Estul marii Mediterane, într-o frumoasă regiune de munte.

Imediat după serviciul militar am emigrat în Australia. Era noiembrie 1968 când am ajuns în Melbourne, având cu mine doar o mică valiză cu ceva haine și o mulțime de vise. Faptul că nu avem cunoștințe de limba engleză a făcut ca această experiență de viață să fie una foarte dificilă. Lucrând două schimburi și punând deoparte fiecare cent am reușit să cumpăr o mică prăvălie, pe care am ajuns s-o transform într-o afacere de succes. Atunci m-am hotărât să-mi continui studiile, fiind deja capabil să-mi plătesc taxele pentru cursuri seral și să-mi urmez astfel visul. Fusesem întotdeauna atras de terapii și modalități de a ajuta oamenii aflați în suferință. Se pare că moștenesc această chemare de la mama mea, care era “doftoroaia” satului. Copil fiind, o priveam ajutându-i pe oameni cu ierburi sau remedii din străbuni, asistând femeile la naștere sau “punând la loc” oase rupte, de aceea probabil am simțit că e menirea mea să urmez aceeași cale.

Am studiat masajul, apoi terapia punctelor trigger, relaxare miofascială și tehnica țesuturilor de profunzime și de asemenea câteva metode energetice (Reiki, vindecare cu Prana, vindecare Universală, etc).

Mai târziu m-am înscris la facultatea de Fizioterapie, iar după absolvire mi-am deschis o clinică. Aveam însă sentimentul că nu ofer pacienților mei destul ajutor, așa că am continuat să studiez Medicină Tradițional Chineză și acupunctura. După un timp, am absolvit și o specializare de doi ani în hipnoterapie și, deși aveam rezultate bune și clinica mea era foarte căutată, încă eram interesat de orice metode noi care să se adreseze mai bine nevoilor pacienților.

În 1983 am fost implicat într-un accident de mașină și am ajuns la spital, cu sternul fracturat și o severă traumă cervicală – lovitura de bici. Opt ore mai târziu eram externat, cu guler cervical și câteva analgezice. Situația nu s-a ameliorat în timp, dimpotrivă, trebuia să port gulerul cervical în permanență, aveam migrene încontinuu, gâtul îmi era înțepenit și multe nopți nu puteam dormi deloc. Mă găseam eu acum în postura de pacient, având mare nevoie de tratament.

În următorii cinci ani am încercat toate tratamentele de care auzisem, de la medicină alopată la cea complementară, sau alternativă, nicio distanță nu era prea mare pentru căutările mele, am încercat și multe tehnici hocus-pocus, dar nimic nu îmi ameliora semnificativ afecțiunea. Un bun prieten, chirurg ortoped, credea că singura soluție pentru problema mea era o operație, dar eu nu eram pregătit să accept că, în pofida tuturor cercetărilor mele neîncetate în sfera terapeutică, nici o metodă nu mă putea ajuta. Însă, după cinci ani de nenumărate tratamente fără rezultat, operația începuse să devină singura opțiune.

S-a întâmplat ca, în 1988, un pacient să-mi sugereze că ar trebui să merg la un terapeut Bowen. Nu auzisem niciodată de această terapie până atunci, în ciuda tuturor căutărilor mele. Fără nici o ezitare, mi-am făcut programare pentru a doua zi. Eram foarte nerăbdător să aflu mai multe despre această tehnică, în special după ce pacientul meu îmi spusese că principiul său de bază este “resetarea organismului pentru a se vindeca pe sine”.

Acesta era cel mai valoros principiu pe care îl auzisem până atunci! În tot acest timp, primisem tratamente de la terapeuți care îmi forțau corpul să execute ce doreau ei, iar acum, pentru prima oară, auzeam o soluție logică și cu cât mă gândeam mai mult la aceasta, cu atât mai bine îmi suna: “resetarea corpului pentru a se autovindeca”!

De îndată ce am ajuns la prima mea ședință Bowtech, l-am întrebat pe terapeut cum funcționează această tehnică. Mi-a răspuns că nu știe exact, dar că în ultimele șase luni, toți pacienții pe care i-a tratat au avut rezultate foarte bune. Era suficient pentru mine. Desigur, eram încă foarte sceptic. Când a început tratamentul, trebuie să recunosc că mi s-a părut a fi o altă metodă hocus-pocus. Era o procedură foarte ciudată! Mă atingea de câteva ori, foarte ușor și delicat, nicidecum în zona unde îmi era localizată problema, apoi ieșea din cameră pentru două – trei minute și din nou se întorcea și făcea la fel. După 35 de minute, mi-a spus că ședința se terminase și că urma să ne revedem peste șapte zile. Recunosc că nu eram deloc convins că mă voi întoarce. Părea ceva atât de superficial! În următoarele trei – patru zile m-am simțit însă foarte ciudat, iar spre surpriza mea, îmi puteam mișca gâtul puțin și în a cincea zi a fost chiar și mai bine. M-am prezentat la programare în a șaptea zi, iar după alte trei tratamente am putut să renunț la gulerul cervical, mi-am recăpătat libertatea de mișcare a gâtului, nu mă mai durea, migrenele dispăruseră și cel mai important, scăpasem de stresul care făcuse parte din viață mea în ultimii ani.

În cele din urmă, după cinci ani de căutări, găsisem o terapie care mi-a redat sănătatea!

La scurt timp, m-am înscris la următorul seminar organizat de Academia de Terapie Bowen din Australia. Era unul din primele cursuri pe care le organizau Ossie și Elaine Rentsch în Melbourne și, ca la fiecare început, programa cursului nu era foarte bine sistematizată. Mă simțeam copleșit și nu prea sigur de cunoștințele dobândite, dar eram foarte hotărât să ajung să stăpânesc pe deplin această tehnică. Am decis să-i urmez pe Ossie și pe Elaine prin toată Australia și, în primul an, am participat la cursuri de încă trei ori. Cu cât învățăm și practicam mai mult această tehnică, cu atât mai mult realizam că era cea mai bună metodă terapeutică din toate timpurile!

Am lăsat deoparte toate celelalte tehnici și am început să ofer pacienților mei doar Bowtech. Într-o perioadă aveam două clinici și au fost situații, când am tratat și 40 de persoane într-o zi. Am avut pacienți de toate vârstele, unii venind cu probleme scheleto-musculare, pe care le tratasem, în trecut, cu celelalte modalități, cu rezultate limitate. Problemele lor se ameliorau mult mai repede cu Bowtech și de multe ori complet. Am fost întotdeauna uimit, însă, de rezultatele uimitoare obținute în tratarea multor boli cronice, severe, probleme organice și chiar emoționale și psihologice.

În 1994 am fost invitat de Bowtech să încep programul de pregătire pentru a deveni instructor. A fost o mare onoare pentru mine, iar când am fost autorizat să predau această tehnică pentru Academia de Terapie Bowen din Australia, nici nu mi-a trecut prin cap că voi ajunge unul dintre puținii profesori care au răspândit această tehnică în lumea întreagă.
Am început să predau în Australia, dar visul meu era să pot aduce această fantastică tehnică în Grecia și în țara mea natală, Cipru. Abia în 1999 am găsit pe cineva care a adunat un mic grup de cursanți în Atena, unde am susținut primul seminar în februarie 2000. De atunci, am început să călătoresc prin Europa, organizând prezentări, oferind tratamente demonstrative, am publicat articole și am apărut în emisiuni TV, pentru a face această tehnică cunoscută. A fost o activitate intensă, care a implicat multe eforturi și frustrări, pentru că nu este niciodată ușor să trăiești dintr-o valiză și să schimbi hotelul în fiecare noapte. Fiecare țară are legile și reglementările sale specifice, oamenii au mentalități și percepții diferite despre medicina complementară. Am perseverat totuși și am reușit să introduc tehnica Bowen în șapte țări până acum: Grecia, Germania, România, Cipru, Serbia, Bulgaria și Filipine, am înființat birouri permanente și asociații ale terapeuților, predând unui număr de peste 5000 de studenți și pregătind 19 instructori Bowtech.

După atât de mulți ani de practică și predare a acestei tehnici, sunt acum mai pasionat de Bowtech decât am fost vreodată. Mă mândresc cu fiecare rezultat minunat al studenților mei, îmi reumplu bateriile cu fiecare pacient fericit și cred cu tărie că tehnica Bowen schimbă viețile oamenilor. Cu siguranță a schimbat-o pe a mea!

Andrew Zoppos
Instructor superior, internațional și membru onorific pe viață al Academiei de Terapie Bowen din Australia